Natural parks and reserves Delta Dunarii este un incredibil taram al apelor adapostind peste trei sute de specii de pasari si nenumarate specii de pesti, de la sturioni la crapi si bibani, în timp ce varietatea de 1 150 de specii de plante cuprinde de la liane împletite pe trunchiurile copacilor în padurile de stejar pana la nuferi. Nu e, deci, de mirare ca UNESCO a desemnat Delta Dunarii ca fiind o "Rezervatie a Biosferei".
In linistea deplina a ecosistemului din Delta Dunarii timp de cinci mii de ani, o mica comunitate a trait în deplina armonie cu natura, castigandu-si existenta din pescuit,cresterea animalelor si din recoltarea stufului. Satele, unde singurele cai de acces sunt canalele care le strabat, par a fi neatinse de trecerea timpului. Ca vizitator, puteti explora cu barca acest uimitor refugiu natural de o liniste si un calm deplin, aceasta experienta facandu-va sa va imaginati ca ati patruns într-adevar intr-o lume de basm.
Explorarea Deltei Dunarii
Punctul de plecare pentru o aventura în Delta este de obicei Tulcea, un oras vechi,incarcat de istorie si semnificatie, situat în apropiere de locul unde Dunarea se desparte în cele trei brate principale, acolo unde începe lunca. In Tulcea veti gasi hoteluri moderne si muzee de Stiinte naturale ale Deltei. Orasul se afla la o distanta de 71 km (45 de mile) de Sulina, o asezare aproape la fel de veche, aflata la celalalt capat al bratului Sulina. Intre aceste doua puncte se pot face croaziere în timpul carora turistii pot admira flora, fauna si satele Deltei.
Rezervatiile naturale in Delta Dunarii
Optsprezece rezervatii protejate si zone "tampon"sunt raspandite pe tot cuprinsul Deltei. Puteti ajunge la ele strabatand canale înguste, trecand pe langa plauri acoperiti cu stuf si pe langa paduri, prin locurile în care pelicanii si cormoranii se aduna ca sa prinda peste. Daca doriti sa explorati acest tinut salbatic în liniste, închiriati o barca cu vasle si plimbati-va pe canalele cele mai mici. In acest scop veti avea nevoie de un permis eliberat de rezervatia Biosferei.
Minunile salbaticiei
Daca va opriti într-un sat de pe malul apei, veti descoperi pescarii gatindu-si propria versiune a borsului rusesc la foc în aer liber. Cei care au gusturi mai rafinate pot încerca heringul de Dunare, crochete de morun sau nisetru prajit, care pot fi însotite de savuroasele vinuri locale Aligote, Muscat sau Merlot în restaurantele din Tulcea sau Sulina. Acest tinut salbatic al apelor va face sa descoperiti multe lucruri uimitoare. O excursie în Delta va ramane o amintire de neuitat din toate punctele de vedere.
Minunile salbaticiei
"Intre fluviile care au renume si care sunt navigabile cand vii de la mare este si Istrul ..." - nota Herodot din halicarnas in Istorii (484-425 î.H.), cea mai ceche descriere a tinuturilor de la Dunarea de Jos; Publius Ovidius Naso (cca 10-15 d.H) remarca si el ca "...Danubiu-i cel mai mare,/Mai jos de Nil sa fie, el nu vrea nicidecum".
Al doilea fluviu al Europei si al douazeci si saselea din lume, cu aproape 2.900 de kilometri lungime, peste 800.000 de kilometri patrati dimensiunea bazinului populat de circa 80.000.000 de locuitori din opt tari - aceasta ar fi cartea de vizita a generoasei cai de apa ce-si indeplineste statornic de milenii rolul "drumului mare" cunoscut, apreciat si "batut" de barcaze feniciene, trireme grecesti, galere romane, corabii si caravele bizantine, genoveze, galioane venetiene, bolozane turcesti, seice cazacesti, remorchere, slepuri si motonave in vremurile mai noi.
"Istros" in limbajul argonautilor si in mitologia de pe malurile Nilului, "Phisos" la fenicieni, "Danare" - "Donaris" traco-get, "Istrus" - "Histr" - "Danubius" pentru romani, "Rio Divino" de la curtea lui Carol Quintul si "Le roi des fleuves de l'Europe" in opinia lui Napoleon Bonaparte, Dunarea strabate pe teritoriul României ultimii 1.075 de kilometri incheindu-si calea prin Delta - cea mai reprezentativa de pe batranul continent si una dintre cele mai complexe ecosisteme din lume.
„Între fluviile care au renume si care sunt navigabile când vii de la mare este si Istrul..." –nota Herodot din Halicarnas în Istorii (484-425 î. Hr.), cea mai veche descriere a tinuturilor de la Dunarea de Jos; Publius Ovidius Naso(cca 10-15d. Hr.) remarca si el ca „...Danubiu-i cel mai mare,/Mai jos de Nil sa fie, el nu vrea nicidecum".
Al doilea fluviu al Europei si al 26-lea din lume, cu aproape 2900km lungime, peste 800 000km patrati dimensiunea bazinului populat de cca 80 000 000 locuitori din opt tari – aceasta ar fi cartea de vizita a generoasei cai de apa ce-si îndeplineste statornic de milenii rolul „drumului mare"cunoscut, apreciat si „batut" de barcaze feniciene, trireme grecesti, galere romane, corabii si caravele bizantine, genoveze, galioane venetiene, bolozane turcesti, siece cazacesti, remorchere, slepuri si motonave în vremurile mai noi. „Istros" în limbajul argonautilor si în mitologia de pe malurile Nilului, „Phisos" la fenicieni, „Danare"- „Donaris" la traco-geti, „Istrus" - „Histr"- „Danubius" pentru romani, „Rio Divino" de la curtea lui Carol Quintul si „Le roi des fluves de l’Europe" în opinia lui Napoleon Bonaparte, Dunarea strabate pe teritoriul României ultimii 1075km încheindu-si calea prin Delta – cea mai reprezentativa de pe batrânul continent si una dintre cele mai complexe din lume.„Intrata pe pamânturile tarii noastre ca printr-un monumental arc de triumf, prin Deflieul Cazanelor, Dunarea o paraseste prin uriasul, somptuosul, mirificul evantai al deltei"(Geo Bogza). Este un capat de lume original, unic în felul sau: cel mai tânar pamânt al Europei vecin unora dintre cei mai batrâni munti ai planetei(Macin, masiv hercinic, cca 400 milioane de ani) – petec de ape si pamânt vesnic în lupta, mereu altfel, paienjeni de canaluri, grinduri, gârle, paduri cu aspect tropical, dune fluvio-marine într-o ampla, permanenta metamorfoza. Nu-i de mirare asadar ca informatiile de ordin istoric difera: acelasi Herodot credea ca Dunarea se împarte la varsare în 5 brate, relatare sustinuta de Eratostene din Alexandria si de grecul Polybiu (272-120 Î. Hr.), contrazisa la începutul mileniului al erei noastre de geograful Strabon din Pont care numara 7 brate, de romanul Pliniu cel Batrân convins ca erau 6, de egipteanul Claudiu Ptolemeu(cca90-168 d. Hr.) revenit la 7 brate de varsare ale Dunarii în mare, inclusiv „Gura sfânta"; Hartile Evului Mediu nu sunt nici ele mai consecvente, Dunarea se varsa ba în Marmara, ba în Dardanele, iar daca-si aduna totusi apele în Marea Neagra i se deseneaza fie un brat-doua, fie vreo 5-6, câte unul ratacit si prin portul Constanta... Abia în 1856 capitanul Engley Spratt întocmeste o harta mai aproape de realitate; adica de contemporaneitatea sa, pentru ca astazi lucrurile stau deja altfel: farurile instalate la malul marii în 1802 (Sulina) si 1865 (Sf. Gheorghe) se afla acum la 2-3km inapoia tarmului.
I.Populatia si asezarile
Populatia Deltei are un mod de viata neschimbat de secole. Implantarea discreta a permis supravietuirea uimitoarelor ecosisteme din Delta. Întinderea mare a apei explica numarul mic al locuitorilor (în jur de 22000 de locuitori), cu toate ca sporul natural este mult peste media tarii(7-80/00). Mobilitatea teritoriala a cunoscut deplasari definitive si deplasari temporare pentru lucru, studii etc.
Populatia Deltei este grupata în 15 localitati rurale si 2 orase: Tulcea si Sulina.
Tulcea: poarta de intrare în Delta, oras cu putin sub 100 000 locuitori, construit pe locul asezarii geto-dace Aegyssus, datat acum 2600 de ani, mentionat cu actualul nume în 1595 pe harta lui Paolo Giorgici. Este un oras cu functie navala, industriala si turistica.
Sulina: cel mai estic oras al tarii, situat la gura bratului Sulina, orasul românesc cu cea mai mica altitudine (3,5 m), port de intrare a vaselor maritime pe Dunare.
II.Vegetatia
În Delta Dunarii predomina vegetatia de mlastinã stuficola, care ocupa cca. 78% din suprafata totala. Principalele specii sunt stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa 6% din total, dezvoltându-se pe soluri salinizate si solonceacuri marine.
Specificul este dat de prezenta speciilor : Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zãvoaiele sunt pãduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvoltã pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristicã peisajului. Întâlnim patru tipuri de zãvoaie :
1. zãvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase - sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis;
2. zavoaiele care cresc pe grindurile mai înalte formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens;3. zavoaiele care cresc pe grindurile fluviatile cele mai înalte foarte rar inundate, formate din plop (Populas canescens si P.alba) la care se adaugã speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pensilvenia ;
4. un tip de zãvoi mai rar este arinisul (predominã Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marinã.Vegetatia pajistilor de stepã nisipoasã este extinsã pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Sãrãturile. Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.Vegeatiaa pajistilor mesofile de grind se dezvoltã pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe grindurile fluviale supuse inundãrii periodice. Predominã Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvaticã din ghioluri, bãlti si japse ocupã 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersã sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia plutitoare este mai variatã. Predominã Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetatia emersã este dominatã de stuf (Phragmites australis), papurã (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris).
Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tãrmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Pãdurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepã, numite local hasmace, cu stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurãtor (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agãtãtoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintã numai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunarii.
Plaurul. Formatiune specificã stufãriilor masive, plaurul este un strat gros de 1 - 1,6m format dintr-o împletiturã de rizomi de stuf si de rãdacini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice si sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si bãltilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite mãrimi care, împinse de vânt, se deplaseazã pe suprafata apei. Vegetatia plaurului diferã de restul stufãriilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvoltã aici în cele mai bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alãturi de stuf întâlnim rogozul, menta, feriga de apã (Nephrodium thelypteris), cucuta de apã, troscotul, salcia piticã, precum si plantele agãtãtoare Calystegia sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur se formeazã coloniile de pelicani comun si cresc. Tot pe plaur traiesc porcul mistret, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.
Cercetãrile recente au dus la identificarea a 955 specii de cormofite spontane, reprezentând:
- elemente eurasiatice (28%)
- estice (24%)
- europene (14%)
- cosmopolite si adventive
Din punct de vedere ecologic numai un sfert dintre specii (26%) sunt legate de mediul acvatic (hidrofile, higrofile si higromezofile), restul fiind mezofile, xerofile, eurifile, halofile, psamofile. Nota dominantã o dau stuful, papura, sãlciile, plantele plutitoare (nuferii, cornacii, cosorul). În deltã îsi gãsesc refugiul o serie de specii rare, cum sunt : Ephedra distachya, Carex colchica, Nymphaea candida, Convolvulus persicus.
III.Fauna
Delta Dunãrii este un adevãrat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvaticã europeanã, întreaga faunã de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gãsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specificã faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii). Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apã dulce (60%), restul migrând primãvara din Marea Neagrã. Între acestia din urmã, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic.
Pãsãrile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscutã, încã de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreazã celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltã si care reprezintã 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibãresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltã si rãmânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primãvara. Cele care doar „viziteaza"delta provin din 5 zone diferite: zona mediteraneeana, cea europeana, cea siberiana, cea mongola si cea chineza.
Pãsãrile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibãresc 81 specii si trec prin deltã 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintã 82% din avifauna acvaticã europeanã. Avifauna acvaticã din Delta Dunãrii este alcãtuitã dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adãugã, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a cãror viatã este legatã de prezenta apei. Acestea se grupeazã în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apã, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufãrii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tãrmuri (stârci, lopãtari, tigãnusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogatã continuate cu stufãrii (ralide), specii de tãrmuri marine (unele laride).
Multe specii, mai ales dintre rase, gâste, pescãrusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreazã secundar în avifauna acvaticã, devenind din ce în ce mai numeroase pe mãsura transformãrii ecosistemelor acvatice. Zãvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugã, în timpul cuibãritului, rase, cormorani si stârci.
În pãdurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibãresc 64 specii tipice avifaunei pãdurilor nemorale (silvii, mierle, ciocãnitori, mãcãleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brunã, acvila piticã, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. În pajistile de stepã nisipoasã sunt specifice potârnichea, prepelita, ciocârliile, pasãrea ogorului (Burchinus oedicnemus). În satele deltei, pe lângã gospodãrii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casã, rândunica, barza, lãstunul, coloniile de cuibãrit.
O serie de specii acvatice se asociazã în timpul cuibãritului formând colonii care sunt aglomerãri de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui numãr mare de pãsãri în apãrarea cuiburilor cu ouã sau pui. Coloniile de cuibãrit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zãvoaielor de salcie sau în stufãrii, zgomotul infernal, atmosfera specificã altor ere geologice, zborul sãgetãtor al miilor de pãsãri care îsi hrãnesc puii, transformã coloniile de pãsãri într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricãrui iubitor al naturii.
În Delta Dunãrii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopãtari, tigãnusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescãrusi, de avoazete si ciocânitor si de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integralã Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixtã. Aici se asociazã mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pãnã la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care de aminteste de Jurasic Park.
Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale.
Pe lânga impresionantul numar de pasari care îl adaposteste, Delta Dunarii reprezinta unul dintre ultimele refugii europene ale nurcii si a altor mici carnivore.
IV.Economia
Pescuitul reprezinta o constanta a activitatii umane din regiune, participând cu 3/4 din productia interna de peste. Domnul profesor universitar, Ion Sârbu, în "Geografia Fizica", precizeaza ca "un hectar de trestie da atâta celuloza cât dau 10ha de molid". Rezulta ca reexploatarea stufului si papurei constituie o alta ramura a activitatii umane.
Pe unele grinduri se practica cultura plantelor, pe altele exista islazuri pentru cresterea animalelor.
Navigatia pe brate si trasportul pe canale este o alta preocupare a localnicilor.
Caleidoscop al unor peisaje mereu inedite, paradisul pasarilor si trestiilor, al puzderiilor de pesti, Delta Dunarii este o regiune de mare frumusete turistica si de un real interes stiintific.
Rezervatia Biosferei Delta Dunarii se afla pe locul 5 între zonele umede ale Terrei si pe locul 1 în Europa cu o suprafata de 580 000ha, dar ca importanta ecologica este a 3-a din lume. Importanta biodiversitatii deltei este recunoscuta pe plan international. Astfel a fost declarata rezervatie a biosferei în septembrie 1990, un teren Ramsar în mai 1991, si mai mult de 50% din suprafata ei a fost trecuta pe lista „mostenirilor" lumii în 1991.
Pentru caracteristicile sale morfohidrografice specifice, cât si pentru diversitatea si originalitatea florei si a faunei, în perimetrul Rezervatiei au fost constituite rezervatii naturale strict protejate ce însumeaza 9% din teritoriu,f în numar de 16:
-Rosca - Buhaiana - Hrecisca - rezervatie faunistica de 15.400ha în jurul lacului Matisa între grindurile Letea si Chilia. Aici se cuibareste cea mai mare colonie de pelicani din Europa, colonie de egrete, lopatari si stârci galbeni;
-Perisor - Zatoane - rezervatie faunistica de 14.200ha, în estul lacului Dranov la sud de Sf. Gheorghe. Aici cuibaresc cele mai multe lebede, pelicanul cret etc.;
-Periteasca - Leahova - rezervatie faunistica de 3.900ha situata în complexul lagunar Razim - Sinoe, pe grinduri nisipoase, cea mai populata regiune cu pasari de coasta;
-Padurea Caraorman - rezervatie forestiera pe grindul Caraorman - asemanatoare cu Letea;
-alte rezervatii: Popina - rezervatie faunistica, Uzlina - rezervatie faunistica, Grindul Lupilor - rezervatie faunistica etc.;
Desi au aparut numeroase amenajari turistice si posibilitati pentru deplasare, Delta Dunarii (ocupând o suprafata de 43 400 ha) reprezinta un potential turistic si economic de o deosebita valoare, ce asteapta sa fie valorificat în toate valentele sale.
